CÂND INIMA UNUI COPIL A VORBIT

Chipul lumii arata profund schimonosit. De astazi. Incearca sa mimeze groaza. Incearca sa mimeze solidaritate. Nu prea reuseste. Pe la colturile gurii, ura i-a strecurat un rid adanc. Pe sub ochii incercanati, lacrimile nu isi mai gasesc rostul. De atata fatarnicie. De astazi…de maine…dintotdeauna…

La trei ani, Matei a privit astazi, pret de cateva clipe, insa intr-un mod cat se poate de serios, chipul lumii. Rachete, atentate, oameni alergand, disperare, lacrimi…

-Mamii, de ce fuge lumea asa? Alea nu sunt artificii? Nu ar trebui sa se bucure acei oameni?

-Nu,  aceea este tristetea lumii…

-Aha! Am inteles…Auzi, dar noi in ce parte avem inima?!

-In stanga…

Copilul de trei ani si-a dus mana la inima si a tinut-o apasat minute in sir… Privea nemiscat chipul teribil al lumii.

– Ce faci, piticule?

– Ascult clopotul…

– Cum?!

– Pai, mamii, tu nu stiai ca inima noastra e de fapt un clopot, care bate neintrerupt? Simti?

-Da, i-am confirmat imensa descoperire de copil.

– Nu inteleg…

–  Ce?

– La ei e o problema? La ei de ce clopotul a tacut…Nu mai bate?

Ochii copilului de trei ani s-au intristat. Sunt inundati de lacrimi.

–  Mama, lumea a uitat ca fiecare clopot trebuie lasat sa aibe ecoul lui…ALTFEL, ce pacat…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s