ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE. CAPITOLUL 9

ΧΘΕΣ. ΣΗΜΕΡΑ. ΑΥΡΙΟ

”IERI. AZI. MAINE…” Trei soapte. Un singur glas. Nu era al meu. Senzatie de pustiu. Nu ma regaseam niciunde. De undeva, ecou de valuri crapate de-o stanca. Sa fi fost eu stanca?! De unde venea vuietul? Din adancuri. Din fiinta mea? Un orificiu ingust lasa sa treaca o umila fanta de lumina. Lumina stergea totul in calea ei. Dar eu continuam sa aud cele trei soapte, iarasi si iarasi…

” IERI. Ochii. Pasii. Despartirea!

AZI. Ploaia. Cautarea. Fuga!

MAINE … MAINE … MAINE …Marturisirea. Adevarul! … Tacereaaa!”

Ce ras ciudat mi-a invadat mintea si visul…Caci vreau sa cred ca visam! Un ras demonic, un ras scrasnind dintre dintii cuiva…Vocea disparuse. Lumina insa nu ma parasea.

”- Doamne, dar cine suna la ora asta. Nu e nici noua dimineata?!”

”-Mamii, telefonul…Mamii, trezeste-te!”

Cred ca sunt tot in visul meu. Cine ma striga ”mamii”? N-am copii! Visez, cu siguranta, cel mai lung si ciudat vis din viata mea.

”-Mamii…”

Am sarit din asternuturi cand realitatea atingerii unei maini plapande de copil mi-a atins fruntea, ridicand pleoapele obosite.

”-Buna dimineata! La multi ani, mamico!”

Cum?! Mai e si ziua mea, pe deasupra. Doamne, sigur de la ploaia de ieri mi se trage, am mers atat de mult, am alergat fara stire prin umezeala aia nesuferita. De acolo e. Sunt bolnava. Delirez.

”-Mamii, telefonul tot suna…Nu vrea sa se opreasca!”

Deschid ochii. O copila cu privirea de un albastru superb si-a facut din chipul meu oglinda. Acum se uita la mine, acum se stramba, acum sta serioasa…Da, e ea…Sunt aici. E copilul meu, intr-adevar…Dar, m-am culcat o pustoaica si acum…acum…sunt mama!

Oboseala si stresul montarii unei emisiuni intregi ma subjugasera fara indoiala. Lucram la cel mai drag proiect al meu. Dar, seara de seara, cadeam franta.

M-am hotarat in cele din urma sa fug spre telefonul cu taraitul lui insuportabil de insistent. In graba mea, desi cu ochii inca adormiti, ceva m-a izbit. Am simtit o raceala nefireasca pe coloana. Nu era vreo ciudatenie. Era doar fereastra intredeschisa…De afara lumina soarelui patrundea atat de generoasa. Ceea ce m-a oprit pe loc era o imagine reflectata in sticla geamului. Am zarit pret de o clipa chipul unei femei mature si cu un aer sever. Parul valvoi mi-a confirmat totul. Eram EU. Se facuse dimineata in viata mea.

”-Ce naiba…Visez?” M-am apropiat de pervaz, frecandu-mi ochii. Taraitul nu incetase, semn ca somnul nu mai era o justificare a haosului din mintea mea. IERI devenise un AZI straniu de real, dureros chiar…

”-Mama, raspunde la telefon o data, ma doare capul de atata zgomot…”

”-Te inteleg, draga mea, si pe mine ma doare … sufletul…Nu mai inteleg nimic. Ieri era azi sau azi era ieri…Maine ce va mai urma oare?”

Ma priveam si nu ma regaseam. Intrebam in sinea mea: ”Cine esti? De unde ai aparut?” Ce somn adanc m-a lovit…Astazi fac treizecisicinci de ani. Doamne, am dormit cinsprezece ani?! Daca nimeni nu m-a tras de maneca sa ma trezesc, imi spun zambind. Pe masura ce imi reveneam, incepeam sa realizez ca traiesc in prezent, ca eu sunt cea de acum, o cautata producatoare TV, cu emisiuni de succes in spate, o mama devotata, o sotie si o femeie implinita.

”-Alo, buna dimineata…”

”-Buna, draga surioara. Greu cu trezitul. Ai si tu o varsta deja. LA MULTI ANI! draga mea.”

”-N-ai uitat, ce ma bucur…Vii la noi?”

”-Incerc, dar nu promit. Stiu ca nu ne-am mai vazut de cinci ani…Dar, stii si tu cum e. Munca de cercetare ma pune mereu pe drumuri, mereu in alte tari, oriunde mai putin acasa. Mi-a trebuit sa ma fac istoric …”

”-Cum o duce matusa?”

”-Stii, nu as vrea sa abordez subiectul asta…Nu acum.”

”-Pai?!”

”-Nu insista, bucura-te de ziua ta, lasa-i pe ceilalti.”

”-S-a intamplat ceva, te simt din voce…”

”-Da. A murit, acum doua luni. S-a stins repede si fara durere. S-a dus fericita ca a trait mult peste asteptarile ei. A lua-o ca pe-o recompensa divina.”

”-Doamne, sa-i fie tarana usoara. Trebuia sa-mi fi spus.”

”-Nu, n-am vrut. Stii doar ca de la ea a pornit totul. De la ruptura noastra, pana la sedintele tale la psiholog, certurile cu mine. Era dura. Nu ne-a inteles niciodata. Nu stiu ce-a fost in mintea bunicului sa ne lase pe mana ei si-a prietenei sale. GRESIT!

”- GRESIT!” am repetat mecanic. Auzisem zilele trecute acelasi cuvant. Dar nu era al meu. Venea…Da, venea de la ea, cazul filmat de mine, fata de la hipnoza. Da, deja radiam de fericire, obtinand un colt de puzzle. Dar nu era nici vorba ei…

Am ramas muti amandoi.

”-Mai esti la telefon?”

”-Da, scuza-ma…Tu m-ai sunat, iar eu dorm pe mine. Noroc cu piticania asta vorbareata de langa mine.

”-Tot ochii aia marini ai bunicului i-au ramas?”

”-Fireste!”

”-Stii, acum trebuie sa ajung sa vad ce facem cu casa de la mare, de la bunicul. Ne revine in totalitate noua. Trebuie sa ma uit prin acte.”

”-Te duci in sat?!”

”-Incerc. Sa vad cum reusesc sa-mi fac timp.”

”-Te repeti, ocupatule…”

”-Mergi acolo, poate rezolvam cumva…Dar ai mare grija ce mai rupi, da?!”

Am pufnit in ras amandoi…

”-Nu rade, stii ce parerea avea bunicul…Iti amintesti? Acea noapte? Nu luati in ras astfel de lucruri…”

Am ras din nou, punand receptorul in furca, fericita ca ii auzisem vocea. Ma multumeam doar cu atat. M-am reintors sub patura rece care ma astepta dezordonata pe pat. Am inceput sa-mi montez mental filmul din dimineata asta. Concluzia mi-am dat-o singura:

”-Ce vis…Cat de ciudat. Erai tu, bunicule…Tu sopteai ceva…Un mesaj pentru mine! IERI, AZI, MAINE.” Informatiile se stersesera din capul meu, in mare parte, cand am deschis ochii. De fapt sensul visului se pierduse, in timp. ” Dar ieri, ce facusem ieri…Daca e ceva de inteles, voi intelege cu siguranta. Bunicul nu mi-a aparut degeaba in vis…”

Este prima reintalnire a noastra, de cand murise. Am ramas pe ganduri, iar gandurile imi devenisera pasari captive intr-o colivie fara iesire.

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s