ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE. CAPITOLUL 4

RESPIRÂND PRINTRE SILUETE

”- Ce destin! Ne poarta viata ca pe un ecou a ceea ce-am fost odata…”

Minutele de liniste din platou imi ofereau o falsa senzatie de calm. Respiram adanc aerul inabusitor din regie. Totul era ca intr-o camera de spital izolata, rupta de realitate.

Ecoul plansetului teribil de acum cateva clipe imi persista insa in urechi. Mintea mea facea acum o asociere cu o amintire, de care credeam ca am scapat. De cand eram o debutanta in meseria asta de jurnalist. O imagine infipta in sufletul meu, cu radacini adanci, mult prea adanci, greu de smuls, care vuia ca intr-un tunel plin de ecou…Urla de tipete, de plansete…de durere.

Rememorasem astfel fara sa-mi doresc intrarea mea la o conferinta de presa. Studiam atenta mapa de presa. Era stufoasa. Mustind de vorbe mari si o multitudine de cifre si procente, incercam sa le dau o logica, un sens, ceva. Aveam in fata un eveniment care se anunta extrem de plictisitor. Din el insa trebuia sa scot o stire! Sa arunc un navod spre oameni…Reuseam eu, cumva…Dar…

O usa imensa de la sala de conferinte a unui hotel celebru se deschise. Multe zambete false. Multe masti preumblandu-se. Mi-am luat legitimatia si am mers mai departe. Uau…Ce de siluete! Am gresit cumva sala?! Sunt la vreo decernare de premii pentru artisti plastici?!

”- Asta e sigur sala noastra? ”, mi-am intrebat cameramanul.

”- Da, te-ai uitat si tu pe usa de la intrare. Aici e conferinta.”

Intram cu pasi nesiguri intr-o alta lume. Respirand printre siluete in marime naturala. Nu aveau chip. Purtau doar niste coliere speciale. Un carton stilizat le decora acestora gatul frumos decupat. Erau dezordonat asezate. O dezordine totusi controlata de o minte stralucita. Caci, fara sa vrei, te simteai obligat sa treci pe la fiecare in parte. Oricum drum de intoarcere nu prea aveai. Lumina scazuta din imensa sala amplifica starile celor prezenti. Ii priveam pe toti cat erau de sobri. Paseam intr-o mare piata urbana printre zeci de umbre inerte stranse ca la un protest instantaneu.

M-am apropiat in cele din urma de o silueta. Incercam sa descifrez mesajul scris la gatul acesteia. Mi-am scos din geanta intesata de agende si pixuri, ochelarii. Am citit. Ingrozitor.

”Hrisia. Femeie. 43 ani. Mama unui copil minor. Victima a violentei in familie. Anul mortii – 2002. Ucisa cu sange rece de concubinul ei.”

”Iana. Femeie. 27 ani. Casatorita. Insarcinata in 4 luni. Victima a violentei in familie. Anul mortii – 2008. Ucigas – sotul ei.”

Doamne. Ce-i aici?! Ce destin.

Am facut legatura cu statisticile seci. Nimerisem intr-o zi oarecare intr-un cimitir estetizat la maximum.

Plansetul prezent al fetei din platou ajungea la mine ca o prelungire in timp a plansetului colectiv al acestor nefericite – foste femei, foste mame, biete suflete desfiintate barbar. Eram intr-un tunel de trairi, din care pasii mei isi doreau sa iasa cat mai repede, dar parca mersul prin apa de e jos ii ingreunau, mai mult si mai mult. Cautam sursa de apa…de unde se scurgeau atatea suvoaie nesfarsite. Am realizat intr-un final ca paseam lacrimile, paseam suferinta unor fiinte…

M-a marcat momentul asta … Tresar repetand ”Ce destin!”

Abia atunci am constatat ca ma ridicasem de la masa de control din regie. Cautam cu disperare ceva. Aer. Am gasit in cele din urma, intr-o camera de protocol alaturata o fereastra deschisa. Aer…Simteam cum ma regasesc.

”-S-a intamplat ceva cu fiica mea, doamna producator?!”

Scot un tipat usor…

”Ma scuzati, nici nu v-am vazut…Sunteti …?”

O mana uscativa, dar puternica, mi se intinse. Omul comun din fata mea se recomanda.

”-Tatal … Ea plange? Nu?Iarasi?!  Nu intelege nimeni ce are?!”

”-Cum?! Iarasi?! Nu e prima data!”

”-…nu. Dar am crezut, am tot sperat  ca … s-a vindecat!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s