ISIHIA. UN CAZ DE TĂCERE PREAMBUL

Primele pagini … un soi de instructiuni de folosire. Manual de intampinare a IDEILOR. Mai ales ca sursa acestui roman este una reala, cu personaje reale, dar, pe care am ales sa o rescriu ALTFEL, in maniera mea ciudata, emotionala, eminamente fictiva, atat din ratiuni jurnalistice, dar si pentru a-mi proteja personajul. Omul aflat in spatele CUVANTULUI.

MEMENTO

„Carte e ca o grădină pe care o duci în buzunar.” (Proverbe despre carte Arabe) si „Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găsești timp să citești. Altfel vei capitula în fața ignoranței”(Confucius), mai ales ca o „Carte este ca o pasăre cu mai mult de o sută de aripi gata de zbor”(Ramon Gomez de la Serna)  si cu ajutorul ei poti sa „Cunoști un om…” (Ralph Waldo Emerson).

Cititorule, la finalul inceputului experimentului meu, nu uita…

„….nici cartea, nici nisipul n-au început şi nici sfârşit.”

(Jorge Luis Borges)

O carte incepe sa respire chiar acum…Se va scrie încet, dar sigur… Cu mult sentiment… Cu gust de viata si parfum de realitate.

Caci trecutul strigă în fiecare din noi  „ISIHIA”… si ne cere să păstrăm tăcerea și să nu distrugem misterul.

In curand…

„Urme pe nisipul semiud. Așa e viața! Dispar după un timp și rămâne veșnica întrebare – ce a fost, de fapt?! Un țipăt de pescăruș? Un val năvalnic pierdut iremediabil în marea cea mare? Un grăunte de nisip?  Sau…mai puțin de atât!” (autor: Mihaela Popescu, titlu: ISIHIA,CAP. 1, pg. 1, 2017)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s