ILUZIA INVIDIEI

joi, 18 august 2016

ILUZIA INVIDIEI

Un vârtej de secunde
Venit de niciunde
A adunat într-o altfel de zi
De pe-ntortocheatele străzi
Aglomerare de stări
De pe fața umană
Într-o întâlnire, de mare taină
La cotitura ochiului
Pașii stingheri ai Lacrimii
Cu cei grăbiți ai Zâmbetului.
Doi străini privindu-se
Doi dușmani adulmecându-se
Două trairi
Locuitoare ale aceleiași inimi.

Lacrima, pusă pe harță
Atât a spus, mai îndrăzneață :
„Cu puțin efort
Te anunț din scurt
Că te invidiez profund.
Tu ești perfect
Eu un defect
Tu te îmbraci în fericire
Eu sunt mereu cârpa norilor
De pe cerul întunecat al ochilor.”
Zâmbetul mirat
Pe loc s-a aparat
« O, Doamne, cât greșești
Când tu atât de aspru
Judeci și invidiezi
A mea gramadă de iluzii
Purtând numele fals al vieții.
Eu sunt al soarelui
Sărman paravan
Apărut în van
Când sufletul omului
Se umple de revărsarea ploilor
În bătaia vântului.”

Căci vai e de-acela
Ce sus și tare grăiește
Că-n viată el veșnic zâmbește.
De fapt el poartă prin lume
Falsa mască a fericirii
Trăgând după sine
Povara imensă a tristeții
Alergând să se-ascundă
Într-o lume bastardă
Încremenire de ani străjuită
De imenși pereți de gheață.

Foto: Vladimir-Kush, pictor suprarealist rus

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s