ILUZIA DEȘERTULUI

vineri, 22 iulie 2016

ILUZIA DEȘERTULUI

Lacrima Universului
Revărsare de stare
Agoniseala sufletului
S-a abătut de la orice cărare
A plânsului, râu săpat
Prin carnea palidă
A feței pământului
A plecat goală
Silueta apoasă
Rămasă fără cămașa
De amintiri
Uitând ale sale meniri
De spălare a păcatelor
De împlinire a viselor
De aducere a fericirilor
Transformându-și
Propria memorie
Într-o ciudată veșnicie
Unde timpul
A hărăzit-o să fie
Numai ea, pustie
Secătuită de izvoare
Absorbită de ultimă gură
Care a băut cupa speranței
Plină de cenușă
Oflanda adusă
La tălpile soarelui
Cand s-a oprit
Din ea, lacrima Universului
S-a zămislit
Întinderea nemărginirii
Unui ocean al uscăciunii
Acoperit
De încinsul nisip
Din ea, lacrima Universului
S-a născut mirajul
Uitării și lepădării
De orice haină a vieții
Din ea, lacrima Universului
S-a conturat orizontul
Unui labirint perfect
Lipsit de ziduri
Fără vreun defect
Căruia i s-a spus
Pe scurt,
Deșert.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s