luni, 11 iulie 2016
ILUZIA CENTRULUI
Știu
Pare-o nebunie
Dar
De azi
Vreau
Să simt în mine
Iluzia
Ireală strălucire
A miezului
Râvnit nucleu
Al universului
Imens cuvânt
Să îndrăznesc
Să mă creez
Pe mine
Ce putere divină
Să mă ridic
Din praful pământului
Transparentă cortină
De idealuri imense
Să fiu
Eu
Hara japoneză
Să port pe umeri
Centrul echilibrului.
O curajoasă încercare
Altfel
O stingheră visare
Până la cea de pe urmă clipire
De soare
Când
O mână proptită
De zidul ființei mele
Mă-mpinge înapoi
În cercul închis
Al Ecuatorului.
Rămân
Un soi de pas
Al destinului
Călcând pe mare
A pășirii deschisă cărare
Rămân
O insulă pustie
În centrul orașului
Anonim
Rămân
O inimă vie
În centrul sufletului
Pustiu
Rămân
Un punct stingher
În centrul nescris
Al vieții mele.
Rămân
Fericit
Că nu mi-a lipsit
Nebunia momentului
Să fiu de azi
Eu
Iluzia centrului.
