ILUZIA PUTERII

miercuri, 22 iunie 2016

ILUZIA PUTERII

Dintr-un orgoliu specific uman
I-am comandat timpului
Cel mai delicios platou de secunde
Trecute-n meniul său drept gustări calde.
I-am cerut mai apoi să-mi aducă
Și-o carafă veche din vinul sec
Al fericirii uitat cântec.
Am așteptat la masa mea liniștit
De-atâtea șiruri de ani amorțit
Până când am făcut din așteptare
Delir, exaltare
Căutare, abandonare
Rostire, amuțire.
Într-un târziu, pustiu m-am trezit
Cu un gust amar, groaznic coșmar
După consumul repetat
Al unui antreu asezonat cu frustrări
M-am ridicat, ce gest umil și ridicol
Strigând nervos după picol
Să mi se aducă o dată felul principal
Lăsându-mă ispitit de-un fals clișeu
Imensă iluzie a puterii
A speranței că eu
Aș putea ajunge, cândva
Dintr-un biet muritor, cumva
Un soi de stăpân dibaci
Aruncând porunci peste porunci
Timpului meu.

Foto: Melissa Vincent

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;ILUZIA PUTERII&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s