ILUZIA LINIȘTII

marți, 14 iunie 2016

ILUZIA LINIȘTII

A venit ziua
Despărțirii  
Imensă grămadă
De tânguiri
După cea mai fină  
Mână ocrotitoare a sufletelui
De navală nemiloasă
A haosului unei lumi răvășite
Cupa cu margini ciobite
Umplută la refuz
De inutile țipete.

Liniștea, s-a hotărât
Definitiv să dispară
Decizie amară
Omului să-i dea o lecție
Să înțeleagă
Pentru ultimă oară  
Clipa esențială
A respirației destinului.

Liniște, rară bijuterie
Atârnată urechilor
Precum noaptea,
Aurul poleit al ochilor
A pornit la drum
Cu pasul frânt
Cu pielea sângerândă
Zdreanțuroasă haină
A vântului ușoară pradă
Amețită, strângând la piept
Un șir de lacrimi nesfârșit.

A mers un timp
Pasul împleticit
Devenindu-i urcare
Urcușul umilind-o
Transformând-o în târâtoare
Lingând urmele tălpilor pământului
Întortocheate încercări ale muntelui
Lovită mereu de țipetele necuprinsului.

Cu respirația slăbită
A reușit să-și regăsească echilibrul
Dovedind înălțimea vârfului
Așezat plin de dispreț
La marginea cerului.

Statuie mută, linistea
A ajuns fără să vrea
Popasul unui vultur
Coroană vie
Pe-al său creștet neclintit
Privind și el, dezamăgit
Spectacolul insolit
Al omenirii
Eternă supusă a zgomotului.

Foto:  Nathan Wirth

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s