marți, 24 mai 2016
ILUZIA PUNCTUAȚIEI
Când m-am născut
Cineva a văzut în mine, copil
Un semn de exclamare
Subliniind mirarea lui
În fața minunii ce răsare.
Când am crescut
Cineva m-a suprapus pe mine, adolescent
Virgulei rândurilor lungi
Măsurând ale anilor treceri.
Tot atunci, el m-a așezat punctul zilei
Care încet și nesigur s-a scurs
Suspensia așteptării unui viitor nepătruns.
Am tot crescut, eu, om
Până-am ajuns
Să fiu trecut de cineva
Ca permanentă linie de dialog
Din cel mai comic rol
Dar când să râd
Din sens opus
M-am simțit frontal străpuns
Ciudată întâmplare
De-aceleași eu
Ajuns acum
Sărman bătrân
Luând chipul amărât
Al unui biet și ultim
Semn de întrebare.
Foto: sarolta bán
Anunțuri
