ILUZIA LAȘITĂȚII

joi, 19 mai 2016

ILUZIA LAȘITĂȚII

Lașitatea, mască perfidă
A omului slab
Tremurând în spatele ușilor închise
Ale unor suflete părăsite
De speranțe
Și fără dorințe.

Lașitatea, mască perfidă
A celui mai temător animal de pradă
Privind pieziș în lung de stradă
Din plin orașul părăsit
Devenit în timp
Un morman diform
De piatră spartă.

Lașitatea, mască perfidă
Ce n-are curajul
Să-și asume rostul
Nici să se desprindă
De pe fața omului
La gândul răului.

Lașitatea, mască perfidă
Pe veci înfrățită
Cu lingușirea, slăbiciunea și uitarea
Cu întoarcerea privirii
În direcția greșită
Când viața te strigă
Să-ntinzi o mână celui
Care o merită.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s