ILUZIA INOCENȚEI

vineri, 8 aprilie 2016

ILUZIA INOCENȚEI

În aerul dimineții
Tăios și rece
M-am trezit
Înconjurat
De mine
Și de-ale mele fețe
Prăfuite
De care m-am lepădat
Pe care
Tuturor le-am aruncat
Strigând  
Sus și tare
Că m-am recunosc
Unicul ciot
Al copacului încărcat
De rod
Eu, incomod
De nemilos
Unicul păcătos
Într-o lume
Tulburătoare și decentă!

Eu, unicul defect al firii
M-am trezit așezat
În rând cu zeii
Fără de pată
Inocenții
Cerșind
Cu privirea lovită crunt
De pământ
Dreptul la propria clipă
De sinceritate!

Mulțimi de chipuri angelice
Imaculate
Au stat părtașe la jalea
Celui aruncat depărtărilor
Celui pierdut uitărilor
Celui  resemnat
Celui ce-a smuls
Gândul ascuns
Minților pervertite
Celui ce-a tulburat liniștea
Ochilor cârpiți
Din petece sfâșiate
De sentimente trăite
Pe jumătate.

Eu, păcătosul
Singură zgârietură
Pe fața perfectă
A inocenților
Umbrele unei lumi înveninate
O mare
Aparent liniștită
Pregătită
Să ascundă în valuri
Brațele încremenite
Tânguirile
Celui care a încercat
Să-i răscolească
Adâncurile încătușate
Cu prea multe lanturi
De zâmbete prefăcute,
Mărturii furate
Din suflete, vase de lut crăpate
Rămase însă…inocente
Veșnic nepătate.

Anunțuri

Un gând despre &8222;ILUZIA INOCENȚEI&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s