ILUZIA VISULUI

vineri, 1 aprilie 2016

ILUZIA VISULUI

Mi-am culcat alene
Somnul pe-o pernă de gene
Înclinând paharul cerului
Adâncindu-mă infinitului
În sclipiri mieroase de stele.

Adorm.

M-am trezit prizonier
Între coperțile
Imense ale unei cărți  alese
Cu pagini ireal de goale
Și totuși atât de pline
De stare
De înfiorare
Peste care plutesc
Străbătând un drumul de rânduri
Condus de-ale noapții buze
Clipe confuze
Spre un tărâm de stranii ecouri
Privind cum din al sufletului abis
Se naște timid
Un vis.

M-afund
Profund.

Mi-e somnul
O pereche de picioare goale
Ajunse
La limită unei răscruci
Interioare
Ciudată îmbrățișare de șoapte
Despre cum am fost
Purtat pe cărări de ape
Despre cine sunt
Neînsemnat amănunt
Despre cum aș vrea să ajung
Despre cum mă tânguiesc
Printre perdele de zile și nopți
Despre cum mă regăsesc
Printre atâtea urme de pași
Despre cum te pierd
Adulmecându-te în zadar
Despre cum te pictez
O, nu…ce coșmar
Mă străpunge acum, căci
Nemiloși zorii
Cu norii lor negri
Îți împing filele grele
Nepăsătorii
Ștergându-ți conturul
Din ochii mei
Făcând totul să dispară
În pragul răsăritului
De-afară.

Mă trezesc.

Lângă mine o carte închisă
Stă neatinsă, pe locul unde
Lumina și întunericul și-au unit
Pentru câteva infime secunde
Privirile
Iubirile
În cea din urmă îmbrățișare
Plină de dor și visare.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;ILUZIA VISULUI&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s