ÎN CĂUTAREA SCRISULUI ALTFEL. ZIUA III

Gânduri…

Scrisul nu are limite și în esența lui este un act artistic profund egoist, aparținând inițial exclusiv mânuitorului peniței, apoi, când acesta este pregătit îl împarte generos și resemnat cu restul lumii… Este momentul lui de glorie, de fericire absolută, când simte că a reușit să-l îmblânzească pe el, cuvântul, ca pe un cal nărăvaș, pe  care legându-l strâns, îl așterne pe patul hârtiei pentru totdeauna. Pentru noi…

Eric-Emmanuel Schmitt

Cei doi domni din Bruxelles

Ceea ce vă propun acum, aici, nu e o carte…Este o nuvelă care dă titlul unei cărți. Eu îl văd mai degrabă ca pe scenariul de succes al unui film de artă.

„Cei doi domni din Bruxelles” dă numele unui volum de nuvele altfel. Autorul devine un regizor desăvârșit, iar scriitura un fascinant platou de filmare. Schimbarea rapidă de planuri, merge braț la braț cu trecerea timpului. Nu văd neapărat o poveste în poveste, ci mai degrabă o tehnică avansată, modernă, filmică, de săriturii în cadru, de planuri multiple ale existenței personajelor, conturate cu un talent senzațional. Fără să realizezi, ți se strecoară atât de delicat pe sub priviri situații extreme și o serie de prejudecăți ale societății actuale. Dar geniul autorului se face simțit, întrucât niciun moment nu ai vreo tresărire, vreun gust amar, ci totul se transformă încet, dar sigur, într-o admirație profundă.

Autorul ține să își explice indicațiile regizorale într-un excelent „jurnal de bord” în  care mărturisirea lui este de-a dreptul încântătoare:

 „Să fii romancier înseamnă că eşti pasionat de ceilalţi. Imaginaţia ta va completa ceea ce nu ştii.”(…) „Trebuie să iubeşti oamenii, dar este greu să-i iubeşti! Aşa cum nu poţi fi optimist fără o cunoaştere intimă a pesimismului, nu poţi iubi umanitatea fără să o deteşti puţin. Un sentiment poartă cu el întotdeauna şi contrariul său. Fiecare trebuie să cântărească partea cea bună.”

***

„Cu toţii trăim două vieţi, cea reperabilă prin fapte şi cea imaginară… Iată tema acestui nou volum de nuvele: vieţile virtuale care însoţesc temeiul unei vieţi reale”

***
„De dimineaţă până seara pendula între o dorinţă şi opusul acesteia. Să accepte? Să refuze? Să mizeze totul pe o singură carte? Cu toate că îşi pierduse somnul, savura această agitaţie mentală: în sfârşit plutea un parfum de aventură în viaţa ei… Nu înceta să despice firul în patru.”
***
„Numai că, la douăzeci de ani, habar nu ai. De altfel, nu ai habar nici la treizeci sau la şaizeci. Viitorul…nu-l bănuim, de vreme ce îl construim.”
***
„Pietrişul i-a scârţâit sub tălpi când a înaintat pe alee. Părea că îi strigă: „Pleacă, străino, întoarce- te din drum!“ Da, nu avea nimic în comun cu acest oraş trist. Deşi casele se reduceau la cavouri sau mausolee, luxul, aerul elegant al sculpturilor, obeliscurile îi aminteau că, femeie de condiţie modestă, lipsită de mijloace, nu cunoscuse nici un locatar în timpul vieţii acestuia. De- a lungul cedrilor albaştri se înşirau monumente funerare de familie care datau de două secole; deconcertată, Geneviève s-a întrebat de ce doar bogaţii îşi afişează genealogia. Săracii nu aveau strămoşi?”
***

“Era o vreme foarte nepotrivita. Cerul murdar cernea o lumina slaba, cenuşie, care mangaia betonul zidurilor, stergea trasaturile chipurilor; trecatorii incruntati mergeau sleampat. Chiar daca nu ploua, incaltamintea era uda.”

***

“Intorşi acasa, Jean si Laurent au facut dragoste într-un fel neaşteptat, dornici sa se linişteasca, ca şi cum bratele sau picioarele inlantuite serveau de refugiu impotriva violentei lumii.”

***

“Probabil ca se temeau… Care dintre noi, tot frecventand nefericirea, nu s-a temut ca se va molipsi? Apoi, cand descoperim ca nefericirea nu este un virus transmisibil, nu ne temem de nefericire, ci de felul in care vom reactiona in fata nefericirii.”

SFAT: Privim viața ca dintr-un carusel, care se învarte neîntrerupt de-a lungul anilor, pe care i-am primit la naștere. Viteza amețitore a rotirii ne face să vedem deformate imaginile. Ne îndeamnă de fapt să privim mai mult în noi și mai puțin în afara noastră. Ceea ce stă ascuns în interiorul sufletului fiecăruia dă adevărata valoarea a omului.

 

CRITICĂ:

„Pur şi simplu magnific!“ (Femme actuelle)

„Eric-Emmanuel Schmitt ne îndeamnă să nu fugim de încercările grele la care ne supune soarta, pentru că numai înfruntându-le putem afla gustul fericirii autentice. (…) ne determină să ne privim cu înţelepciune vieţile şi să ne ferim de prejudecăţile despre dragoste. Dragostea care este firul roşu călăuzitor al scrierilor lui Schmitt.“ (Le Point)

EDITURĂ: Humanitas Fiction, 2014 / Colecția: Seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;ÎN CĂUTAREA SCRISULUI ALTFEL. ZIUA III&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s