ILUZIA UITĂRII

marți, 23 februarie 2016

ILUZIA UITĂRII

Când vrei să uiți de lumea, în care ai primit de la soare o umbră
Ridică ziduri de palme răspândind aromă de ambră
Ia-ți propria piele, așeaz-o pe post de decor
Fin, ispititor, amețitor.

Când vrei să-i uiți cuiva ultimele vorbe
Ia-ți propriul suflet, înalță-l în chip de acoperiș
Al cerului iris privind pe furiș, proscris
Ia-te pe tine drept limită între cuvinte.
.

Când vrei să uiți de cineva, pășește drept, nu ezita
Transformă ființa într-un cufăr cu o mulțime de lanțuri ferecat
Ascunde-o acolo pentru totdeauna, pe ea, recuzita
Dovada mută a curgerii unui izvor nesecat.

Când vrei să uiți clipa parfumului cuiva captivă  
Rupe ultimul trandafir al toamnei, petală cu petală
Redă-i libertatea râvnită în prima strigare de vânt, în derivă
Al ultimului capăt de drum și-a răsăritului celei dintâi orizontală.

Când vrei să uiți mersul cuiva, care ți-a pășit existența
Găsește un țărm, o mare și un val,
Convinge-i să-ți devină complici, să salveze-aparența
Că pot să șteargă pe veci dovada umbletului banal.

Când vrei să uiți atingerea cuiva, îngenunchează
Invocă ploaia, e tot ce contează
Părăsește pe solul arid hainele toate
Pune pe tine perdeaua de lacrimi în apă înecată. 

Durerea nu înseamnă acceptare
E doar voința unui suflet deschis  
De trecere
De purificare
De uitare.

Foto: http: www.marklillyphotography.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s