ILUZIA DE MÂINE

vineri, 12 februarie 2016

ILUZIA DE MÂINE

Deschid zilele, una câte una 
Cu-ale sufletului degete, întotdeauna  
Scrisori ale clipelor din viitor
Purtând cu ele strigătul anilor
Și-al vieții pas răsunător.
                                                       
Caut în plicul zilei de mâine, propria clipă de fericire
Știu că expeditorul obișnuiește să aștearnă-n final,
Ca împuternicire
Umbra iubirii de sine
Ca eu, optimistul, să vindec iarăși rănile pesimistului din mine.       

Timpul s-a uns veșnic mesager al rândurilor nescrise
În sens invers prin clepsidra cu nisip alergând
Spre ochii stânși ai omului căutând
Cu răsuflarea tăiată
Semne din înaltele ceruri deschise.

Pentru prima oară în viață, lipsit de avânt
Am rămas blocat în rama ferestrei,
Personajul tabloului agățat în ultima pală cotidiană de vânt
Așteptând un mesaj din necunoscutul pierdut.

M-am hotărât. Concediez  poștașul, care cu atâta indecenţă
A îndrăznit sa încurce adresa  de corespondență                   
Mâhnit, mă întreb acum întruna
Cum mai deschid eu de azi înainte zilele, una câte una…

Foto: digital-photography-school.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s