ILUZIA RESPECTULUI

marți, 9 februarie 2016

ILUZIA RESPECTULUI

Ramură noduroasă și uscată, defectul
S-a desprins la-nceputuri din copacul
Perfecțiunii
Încovoind pe veci umerii rigizi
Ai Rațiunii.
Adiere de vânt timidă, defectul
Dă muritorilor senzația liniștii
Deși reversul ascunde cumplite urgii.
A căzut peste noi, ca o mantie roasă,
O haină grea, dar călduroasă
Căci ce ne pasă
Ascunși pe după vreun defect
Pretindem c-așa suntem, c-așa am fost mereu
Împrumutându-ne, cu mult respect
Același chip de zeu.
Scânteie căzută din cerc de lumină divină, defectul
E de-acum o latură a pătratului
Decăderii umane în fața concretului.
Defectul e-acum parte din mine, din tine, din noi
E mereu unul, nu se-mparte la doi
E momentul fatal în care Dumnezeu a clipit
Preț de-o secundă, de atâta veșnicie obosit
Cu inocență în priviri omul atunci a greșit
Vârând în suflet, indiscret
Taina acelui defect
Majuscula perfectului imperfect.
  

Foto: http://static.boredpanda.com
 
 

Anunțuri

Un gând despre &8222;ILUZIA RESPECTULUI&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s