ILUZIA ÎNTÂMPLĂRII

sâmbătă, 30 ianuarie 2016

ILUZIA ÎNTÂMPLĂRII

Cuvintele vin, vorbele pleacă
Unele stau, altele parcă
N-au fost nicicând sau poate-odată
Smulse cu greu dintr-un decor, de teatru antic,
Aruncate emfatic
Pe singura secundă vie a unui viitor semantic.

Cuvintele vin, vorbele pleacă
Mintea împinge dușmănoasă
Mâna de pe hârtia săracă
Cuvântul rămâne singur, prilej de dispreț
Căci el se vrea dăruit lumii
În chip ceva mai măreț
Mereu lăsat singur, onest și fără vreun preț

Cuvintele vin, vorbele pleacă
Înșelătoare himere, 
Plutind tăcute pe-o barcă
Uitarea-i pedeapsa celui pierdut printre ele,vicleană adiere
Ascunsă sub vârful peniței
Ciudată părere

Cuvintele vin, vorbele pleacă
Se șterge gândul a ce-a fost odată
Dispare auzul propriului glas
Se risipește o ultimă literă a numelui celui rămas
Chip de pripas, uitat in pragul ultimului dans
Ciudat balans și-o întrebare
Să fie oare viață sau pură întâmplare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s