ILUZIA UMANĂ

luni, 25 ianuarie 2016

ILUZIA UMANĂ

Buna ziua, omule, ce faci
Nu știi că ești în direct
De ce taci

Lumina reflectorului din tavan
Cade strigând aerian
Să îți ridici de la pământ privirea

Diafragma camerei se deschide abisală
Vorbește sincer și drept
Azi ai un lung interviu
Numai cu tine, confruntare letală.

Privește atent
Ce vezi?
Un om grăbit sau un pustiu latent
 
Lentila obiectivului
Ți-e hotar
Pășești spășit, sfânt altar

Imaginea nu minte
Te vezi, dar nu te regăsești
Te-adulmeci, dar nu te dorești

Ai uitat cum și de ce ești
Ești eroul din trecut umblător
Prin cetatea destinelor

Acum contemplându-te
Ai certitudinea goliciunii
Ai dovada minciunii
 
Vorbele-ți dispar 
Plângi, nimic n-a mai rămas
Din scopul tău, retras

Te repeți, pe un ecran, imagine neclară
Iar viața ți-e doar o pânză ordinară,
Adeseori banală

Timpul s-a scurs
La revedere, omule,
Victima propriului discurs

Rămas mut, fără elan
Te-ntrebi de ce-ai fost lacom
Uitând să fii uman.

Foto: http://www.boredpanda.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s