ILUZIA SIMŢURILOR

ILUZIA SIMŢURILOR

Un plânset străbate universul
E vaietul lui
Al omului plat
Care priveşte buimac
De-un gând agăţat
Lumea-şubred hamac
Pofteşte lacom
Sa muşte din colţuri de cer
Opac,
Pluteşte prin aer
Înghețat
Pernă i-e o dună de nisip
Pe care stă culcat
Nemişcat
Respiră
O petală împietrită
Își pipăie
Inima strivită
Îşi simte obrazul amorțit
Se agită
Din vârful unui ghețar mistuit
Îşi întinde picioarele
Pe lava fierbinte
Se scufundă
În valuri înspumate de ţarână
Se lovește cu tâmplele
În cioburi de stele
Un fum de ziduri grele
Razele soarelui
Privesc distante
Înecate de prea multă noapte
Ascultă șoapte mute, deșarte

Departe plânsetele
Omului plat
În ultimul zbor aruncat
Cu aripile strânse

O umbră de umanitate
Cerşeşte
După simțuri uitate
Cândva Divinitate.

Foto: www.thefirepitgallery.com

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;ILUZIA SIMŢURILOR&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s