PÂNZA DE CUVINTE

luni, 14 decembrie 2015

PÂNZA DE CUVINTE

„Puneţi încet capul pe pernă … Copii mai mari si mai mici.” Zâmbeşte ca pentru sine! Revine la ea… ea atât de tăcută. Ca in fiecare seară din ultimele săptămâni. Strădania e mare. „Totul trebuie ales cu mare grijă.” Se apropie, se depărtează…Un dans nocturn cu arta! Ecoul vocii sale îi tulbură auzul.

***

„Aşa… Povestea începe chiar acum …Demult, în timpuri uitate de lume, trăiau într-un bordei sărăcăcios, un bunic, împreună cu bătrâna lui soţie şi cu un băiat din cale-afară de gălăgios – nepotul lor. Acesta era singura amintire lăsată în urmă de fiica lor, care îşi luase rămas bun de la acesta lume….mult prea devreme.  Bătrânii n-au văzut în copil niciodată o povară. Dimpotrivă, şi-ar fi dat şi viaţa pentru el, dacă ar fi fost nevoie. Dragostea şi căldura lor sufletească erau darul cel mai de preţ, pe care i-l ofereau, în fiecare moment, nepoţelului lor. Băiatul ajunse încet, încet, să considere că totul i se cuvine, că toţi sunt un fel de supuşi ai săi, gata să-i cadă oricând la picioare. Sfaturile şi cuvintele blânde ale bunicilor rămâneau mereu în aer, ca un ecou mut, pierdut într-un hău. Seară de seară, bunicii stăteau, ore în şir, unul în faţa celuilalt, cu ochii în lacrimi, fără să găsească cuvintele pentru a-şi alina suferinţa. Aşa au trecut, ani şi ani de-a rândul, fără ca nimic să se schimbe în bine.

Afară, se anunţa o iarnă geroasă şi foarte grea. Bătrânii abia dacă reuşeau să-şi strângă ceva lemne pentru foc. Disperarea îşi facuse loc în sufletele celor doi. Se rugau la Dumnezeu să treacă cu bine peste zilele groaznice, care vor veni de acum încolo. Se rugau şi pentru cel mic, să fie sănatos şi ceva mai milos cu ei. Din păcate, această ultimă rugă nu apucase să ajungă la Cel de Sus.

Într-o zi, o ninsoare puternică s-a abătut asupra sătucului uitat de lume. Toţi oamenii s-au adăpostit în casele lor, la gura sobei. Aşa au făcut şi bătrânii noştri bunici. Sărmanii au adunat, cu greu, câteva lemne uscate şi au încropit cu ele un jar. Nepotul, însă, avea alte gânduri. Pentru că bunicii nu reuşiseră să-i cumpere haine groase de iarnă, băiatul luă de pe pat căciula de lână a moşneagului şi haina acestuia.  Ieşi în grabă din casă. Noaptea începea să se lasă, puţin câte puţin… Opaiţele se aprindeau timid la ferestrele bordeielor din împrejurimi. Neastîmpăratul copil alerga de zor printre fulgii deşi de zăpadă. Zburdă aşa ore în şir, fără să-i pese unde ajunsese. Între timp, bunicii îl căutau speriaţi prin casă, prin pod, prin magazie…

Nimic…Nicăieri!

Bătrâna începu să plângă. Bunicul alergă spre uşă, dar, înainte, dădu să se îmbrace…Căciula, nu! Haina, nu! Disperat, cu sufletul spart în mii de lacrimi reci, acesta ieşi pe drum doar într- un ilic din lână, pe

care îl purta, zi de zi, prin gospodărie. Drumul era deja troienit, vântul sufla duşmănos! Căutările şi ţipetele bătrânului se pierdeau în zadar, în noapte.

Dintr-un alt capăt de drum, micuţul, cuprins de frica întunericului şi a furtunii, începu să plângă şi să ceară ajutor. O rafală de vânt apărută, pe neaşteptate, îi luă caciula de pe cap, lăsăndu-l pradă gerului năpraznic.

Orele treceau nepăsătoare la dramele oamenilor.

Băiatul s-a adăpostit, în cele din urmă, într-o  hrubă părăsită şi întunecoasă. Îngheţat, a adormit într-un colţ…Un somn adânc a pus stăpânire pe el…

Se făcea, în vis, ca un bătrân alerga pe un drum pustiu şi troienit. Gura îi era încleştată, cu ultimul cuvânt rostit.

“De ce oare fuge aşa, în neştire, şi dezbrăcat, şi fără căciulă” se întrebă tânărul aievea…

La o cotitură, o bătrână tare gârbovită, cu un toiag imens în mână, îl opri pe sărmanul om, făcându-i aşternut din zăpada abia căzută. Băiatul îşi dădu seama că e doar un şiretlic. Încercă să strige la sărmanul  om. În zadar…Ţipetele îngheţau ca nişte ţurţuri pe buzele sale… Capcana Morţii, căci ea era bătrâna binevoitoare, îi ţinea acum moşneagului istovit locul unui pat călduros … pe vecie. Cu fruntea plină de sudoare şi cu obrajii scăldaţi de lacrimi zadarnice, copilul se trezi. Cu greu ieşi din ascunzătoarea sa.

Era deja o nouă zi. Afară o mare albă, imaculată…dar, uite…un punct! Pe măsură ce se apropia, punctul începea să prindă contur. Visul băiatului se transform, brusc, în realitate. Căzut în zăpadă, bunicul îşi dormea somnul de veci, ţinând în mână căciula de lână, furată de nepot, în ajun… Dormea cu faţa schimonosită de gerul dimineţii. Căzut în genunchi, feciorul se căia zadarnic. La un moment dat, linişte…Bunica! Unica lui speranţă! Luă de jos căciula, o îndesă pe cap şi fugi către casă. Inima îi bătea cu atâta putere, încât frigul i se părea deja o arşită cumplită. Hornurile caselor pufăiau cu nori grei de fum … Mai puţin una…Doar una…

NUUU!

Strigă disperat băiatul nostru.

NUUU!!!

Imaginea bunicii, rezemată cu faţa de fereastră, îngheţată ca o statuie mută, îl doborî la pământ pe nepot…

“E numai vina mea…Dacă aş fi ascultat măcar puţin de ei, de bunii mei…dacă…”

Închise ochii încet, cu mâna pe căciula din lână, cu capul aşezat pe-o margine de pat…şoptind pierdut:

“Bunicule, bunico, îmi pare rău …”

Dar, din văzduhul iernii, un înger alb coborî, având alături două fiinţe de fum şi lumină. Bunicii! Cei trei mângâiară încet creştetul băiatului, apoi îi aşezară, cu grijă, căciula de lână pe cap şi aprinseră focul în sobă…

***

„Doamne, ce cald s-a făcut în cameră! Am băgat prea multe lemne pe foc!” Broboanele de sudoare  îi alunecă de pe frunte. Îl fac să închidă pentru o clipă ochii. Un gând îl trezește la realitate:  Un căscat prelung, semnul unei oboseli teribile. „Încă o tușă aici, pe căciula de lână… și afară mult alb… Doar e viscol! Așa! Tabloul e gata, în sfârșit! Noapte bună, copii….”

Pensula îi alunecă din mână și capul pictorului își găsește cu greu loc pe masa încărcată de uleiuri și planșe… Liniște!  

Prin fereastra  camerei, luna plină se bucura de  privilegiul primului admirator  al pânzei proaspăt ninse în tonuri reci de iarnă…Pânză de cuvinte!

Înţelepciune: Dacă pictezi, închide ochii și caută.” (Pablo Picasso)

Daca pictezi, inchide ochii si cauta.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s