HOŢUL DE CUVINTE. ZIUA VI

marţi, 23 noiembrie 2015

SĂPTĂMÂNĂ CĂRȚILOR ALTFEL

O lume aparte, în care omul, gândul și cuvântul devin o singură entitate, care plutește deasupra celorlalți. El, omul, nu s-a vrut așa, dar Universul cu siguranță l-a vrut ALTFEL.

“menirea mea este Poezia. Pot să fiu fals în viaţă, fiind conştient de asta., dar în poezie nu mint niciodată. Poezia este singurul adăpost a ceea ce este cu adevărat profund în viaţa mea.”

“Soarele din prima zi”, RABINDRANATH TAGORE, Editura „Cununi de stele”, București, 2011

Soarele din prima zi 1.jpg

Au trecut exact 89 ani, de când pe pământ românesc a pășit un mare gânditor al Indiei și al lumii întregi. Vizita sa nu era întâmplătoare, ci un răspuns la invitația adresată de regale Ferdinand. Zilele de 20, 21 și 22 noiembrie 1926 au avut un răsunet aparte în Europa. Peronul Gării de Nord s-a dovedit neîncăpător, la fel și vagoanele trenului din care avea să coboare Tagore (रबीन्द्रनाथ टैगोर) împreună cu o parte a familiei sale. Ziarişti, oameni de cultură, dar şi simpli privitori au fost parte a acestei „adevarate sărbători a sufletelor”.

water_temple_india_by_ebrukash-d79jepk

„Dacă poezia mea face ca zâmbetul  vostru să fie mai dulce şi lacrimile voastre mai frumoase, atunci voi şti că mi-am împlinit menirea de poet”.

La venirea în România, primul mesaj transmis de Tagore s-a adresat Europei: 

“… Toți europenii umblă înarmați, și chiar când sunt dornici de pace, caută pacea pe căi rătăcite. Când se ivesc nemulțumiri, ucideți întâi pe solii păcii, în loc să ucideți rădăcina răului: ideile care ațâță. Nu împotriva oamenilor, ci a ideilor trebuie să luptați.”

Au urmat cuvinte emoţionante pentru noi, românii:

„Despre literatura dumneavoastă am auzit înainte de a vă cunoaște și am apreciat-o. (…) Aveți o limbă destinată pentru ritm și poezie. Cinstiți-vă poeții; ei înfățișează sufletul bun al poporului.”

Poemele care alcătuiesc volumul “Soarele din prima zi” sunt primele traduse în română după originalul bengalez şi nu dintr-o limbă europeană.              

  „Soarele din prima zi 

pusese o întrebare-

Cine ești? 

Rãspunsul nu i s-a dat.

Au trecut ani dupã ani,

ultimul soare al zilei

rosti ultima întrebare

pe țãrmul mãrii de apus-

 Cine ești?

Rãspunsul nu l-a gãsit.”

Poezia sa este însăși cântecul lumii. Muzica stelelor, a apelor, a cerului senin, a copacilor solitari, a sufletelor într-o permanentă căutare și într-o perpetuă regăsire. Drum către desăvârșire. 

rabindranath_tagore_by_avix

“nu păstra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, în taină
tu, ce zâmbești cu-atâta gingășie
șoptește-mi cat mai lin : inima mea te va auzi
nu urechea.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s