HOŢUL DE CUVINTE. ZIUA III

sâmbătă,  21 noiembrie 2015

SĂPTĂMÂNĂ CĂRȚILOR ALTFEL

Printre altele, și-a câștigat, în timp, renumele de artistul cu cele mai multe tablouri furate, dar îndrăznesc să afirm că mai degrabă el ar trebui trecut în categoria „infractorilor. Prima dată a furat tuturor privirea, apoi cuvintele, iar la sfârșit, sufletul. Sufletul Spaniei, apoi al lumii întregi. Un artist complet, învăluit de farmecul omului, care nu s-a lepădat niciodată de haina imperfecțiunii lui firești…

POEME, PICASSO, 2007, Editura Minerva, București

poeme_1_fullsize

28 de octubre de 1935
si pienso en una lengua y escribo “el perro persigue a una liebre por el bosque” y quiero traducirlo a otra lengua tendré que decir “la mesa de madera blanca hunde sus patas en la arena y muere casi del susto al reconocerse tan [idiota]”
 
 

 (Sursa: www.elcultural.com)

28 octombrie 1935

dacă gândesc într-o limbă şi scriu câinele aleargă după iepure prin pădure şi vreau să traduc asta într-o altă limbă trebuie să spun „masa de lemn alb îşi împlântă labele în nisip şi aproape că moare de frică ştiindu-se atât de [proastă]”    

(Sursa: www.poezie.ro)

***

Lumea l-a vrut așa, cu tonuri aprinse, cu linii ciudat de curbate, cu idei geniale.

VIEWTY2

Când viața l-a încercat mai tare, a renunțat la pensule și uleiuri, îmbrățișând, cu putere și o dorință imensă, rimele ALTFEL. Le-a exilat pe foi albe, mult prea subțiri și prea puțin rezistente în fața unui om excepțional.

***

20 mai 1936

„ah dacă pasărea face ghirlande din orele adormite în pântecele păianjenului de bronz şi-ar putea face friptura de stele în adâncul aerului mării cifre cu loviturile mânioase ale ţapilor îmbrăcaţi în pene şi ar putea cânta pe firul telegrafic roz al ochiului oului albastru al eşarfei legate de cuiul în flăcări bătut chiar în mijlocul frunţii între coarnele capului de toro ce tăcere”

 Aprilie 1935. La 54 de ani. Acesta este momentul de geniu poetic al lui Picasso. Parasit de dragostea vietii lui,  acesta se arunca plin de furie asupra cuvintelor.Timp de doi ani, 1935 și 1936, artistul a renunțat la pictură și sculptură scriind aproape zilnic. Rezultatul? Caiete întregi și, uneori, chiar șervețele, umplute cu poeme – cele mai multe fără titluri – care, asemenea picturilor sale, sunt extrem de expresive, energice, uneori violente, sfidând, de cele mai multe ori, sintaxa.

***

2 iulie 1938

„picătură cu
picătură
viu
moare
albastrul palid
între
ghearele
verdelui de migdală
la scara
de roz ”

(Sursa: www.poezie.ro)

Scrise fie în spaniolă, fie în franceză, poemele lui Picasso sunt colaje de cuvinte, picturi literare ce evocă culoare, miros, sunet și gust.

“Tot ce găsiți în poemele mele veți găsi și în picturi. Mulți pictori de astăzi au uitat de poezie în picturile lor – când, de fapt, cel mai important lucru e tocmai poezia”, spunea artistul.

Picasso a continuat să scrie, chiar dacă nu cu aceași vervă ca în timpul acelor doi ani, până în 1959, când a scris Înmormântarea Contelui de Orgaz, poem inspirat de lucrarea cu același nume a pictorului spaniol de secol XVII, El Greco.

(Sursa: www.bookaholic.ro, elpais.com)

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s