COMOARA DINTRE CĂRŢI

vineri, 18 septembrie 2015

COMOARA DINTRE CĂRŢI | Discurs mut.

“Povești…glumiți, nu-i așa?! Cine le mai citește?! Pe ăştia îi interesează acum tabletele, jocurile video, internetul…Ce povești…Ce atâtea cărți…Astea erau odată!” Poate nu m-aș fi apucat să scriu niciodată aceste rânduri, dacă nu aveam un sentiment profund de mâhnire și de inutilitate la auzul vorbelor de mai sus. Discursul tăios aparține, în mod regretabil, unui tată.  Părintele unui proaspăt elev de clasă pregătitoare. Poți să-l contrazici? Nu… Poți să-l schimbi?! Nu… Realitatea mea, a noastră și … a lui! Ne place sau nu, la ea contribuim fiecare, puțin câte puțin, conștient, sau nu!

Uite așa îmi dau seama că devin penibilă și demodată în faţa unor astfel de specimene. Dar îndrăznesc, cu voia celor ce vor citi aceste rânduri, să pledez pentru CUVÂNT, într-un discurs mut.

Cuvântul nu se citește niciodată cu ochii, ci cu sufletul!

Cum ar putea să mă înțeleagă astfel de oameni, când dintr-o bucurie, fără margini, că fiul meu a crescut frumos și că va merge în prima lui zi de școală, am avut un impuls: să-i vorbesc despre un poet și să-i dăruiesc, la început de drum, un lucru special, pe care l-a primit cu multă grijă, în mâinile sale plăpânde. O carte liliputană! Semnată EMINESCU! A fost fascinat de aspectul volumului, dar și mai interesat de povestea lui: “Un document UNICAT. O carte realizată  într-o ediție limitată de numai cincizeci de exemplare! Din 1961…”

2

Aici l-am pierdut… ”E mult sau puțin, mama?!” “E mult mai bătrână decât noi amândoi…” “Uau!”

3Noţiunea de timp rămâne încă în mintea lui ceva abstract, magic.

 COMOARA DINTRE CĂRŢI!

4

Așa am hotărât să-i spunem. “.O moștenim chiar de la cel care a realizat-o. Un tipograf basarabean om cu credință și cu multă dragoste pentru valorile romanești” Valori și modele … cuvinte seci, pentru mulți dintre oamenii zilelor noastre. Cuvinte care lipsesc cu desăvârșire din vocabularul multor copii. De ce să le fie încărcată memoria cu lucruri inutile?! Nu pot să condamn pe nimeni, nici chiar pe părintele dezgustat de povești. Ce pretenții să mai ai de la cei din jur, când prin aceeași experiență dezgustătoare trece, sunt convinsă, azi, ca și ieri, orice student la filologie. A fost și cazul meu. Situația descrisă mai sus era, acum ceva timp, o realitate a amfiteatrelor, drept păstrătoare de cultură autentică.  Încerc să nu par ironică.

O iau de la capăt.   FILOLOG – iubitor de cuvânt.

Frumoasă și antică definiție! Pentru cunoscători! Păcat că pentru mulți este deja golită de sens, de formă, de orice…

“Cuvântul nu a fost la început

Doar la început;

Cuvântul va fi la început

Şi la sfârşit.

Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,

Adică despre sine (…)

Acel Cuvânt suntem chiar noi;

Fiecare om e o literă.

Cuvântul a fost la început.

Ne vom găsi noi locul în el,

Până la urmă!…”

(sursă: Marius Robu, Stropi de Cuvânt, din volumul “Aproape alb”)

Mulți sperau ca prestigioasă facultate să fi fost asemeni unui munte … de cultură, pe care să-l bați la pas, nestingherit, timp de trei-patru ani! Am sperat și eu. Am sperat și ATÂT! Dreptul tânărului filolog la cuvânt, nu era nici pe departe, un drept, era ceva inexistent. Una dintre cele mai mari dezamăgiri a fost chiar capitolul: EMINESCU! Urmând modelul șters și învechit din liceu, am asistat la răsfoirea sub o formă “academică” a acelorași comentarii depășite. Nicio supărare! Asta e sistemul, mi-am zis! De fapt, eram împinși, puțin câte puțin, să repetăm TĂCEREA și supunerea intelectuală în faţa marilor coloși. Ce pretenții să ai, dacă mulți dintre aceștia abia se înțelegeau pe ei, darămite să mai descoasă și mintea întortocheată a geniilor scrisului. Studenților rareori li se oferea dreptul la o opinie…și aceea ruptă din cursuri! Cuvântul lor propriu lipsea cu desăvârșire! Erai filolog doar teoretic, dar nu ți se dădea șansa să deții în mâinile tale puterea cuvântului! Am avut un privilegiu, trebuie să recunosc. Fiind studentă și la filologie clasică, adică la mult hulită limbă latină, aveam un statut ușor diferit de al celorlalți. Păream ușor intelectuali! Puteam să facem unele conexiuni între prezent și antichitate. Totul cu limită însă!

***

“Ce atâta Eminescu…Ce să spunem mai mult decât ce s-a scris până acum? Să trecem peste acea perioadă, ne concentrăm pe optzecişti…” Uite așa tânărul filolog mergea tăcut și supus, spre bibliotecă, purtând, cu aer fals intelectual, lipsit de vlagă și de interes, câte o carte a optzeciştilor, ridicând robotic sprânceana, dacă aducea cineva aminte de Eminescu! Uite așa am fluturat paginile și secolele literaturii… Noi, viitorii “filologi”, rămăsesem fără cuvinte tocmai când vorbeam de cel cu care odată ne mândream. Cedăm acum acest privilegiu străinilor, iar noi ne umflăm în pene, ridicând în slăvi mediocritatea altora.

***

Aș vrea să-i povestesc ceva părintelui exasperat de o așa invazie nocivă de cultură … română! Am predat acum câțiva ani, la o clasă a zecea, dintr-un liceu cunoscut din București. “Băiețași” cu telefoane de ultimă generație și fetișcane aranjate minuțios, au lăsat pentru o oră “modernitatea” și “mondenitatea”, în favoarea unei superbe discuții despre celebrele vorbe ale lui Lăpuşneanu: “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau…” Nu aveau nevoie de dascăl, ci de un “arbitru” al CUVÂNTULUI. Părerile lor exprimate sincer și deschis, adaptate atent zilelor noastre, m-au fascinate atât pe mine, dar mai ales pe ei…Erau fericiți că au fost lăsați să discute liber, departe de coperțile manualelor…evadând, prin puterea aceluiași CUVÂNT, în realitate, în cotidian! Clopoțelul a sunat, ora s-a încheiat, iar, ei au rămas în bănci, făcând comerț cu propriile vorbe, cu propriile sentimente și cu propriile idei… Așadar, dragi părinți, lăsați copiii să decidă singuri dacă vor sau nu să asculte povești…

***

Vrem să evoluăm, dar din păcate greșim mereu sensul și ne afundăm tot mai mult într-o superficialitate teribil de dureroasă.

”Cumpănește în gând cuvântul și în faptă gândul!”

William Shakespeare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s