ŢARA PAȘILOR PIERDUȚI. GHIDUL COPILULUI CĂLĂTOR

ŢARA PAȘILOR PIERDUȚI. GHIDUL COPILULUI CĂLĂTOR | PARTEA III

BRÂNCUŞI PE ÎNŢELESUL COPIILOR

2012

„Cel care a construit scara asta a vrut să ajungă mai repede la cer? E imensă…Până la nori… Când s-a văzut atât de sus, a preferat să se întoarcă pe pământ şi să-l sărute la intrare de bun-venit!

Poarta-sarutului sursa

Apoi, cred eu, că s-a mai liniştit un pic şi s-a aşezat la o masă de piatră rece, tăcut, ca să-şi continue treaba…La Masa Tăcerii! Pe scaunele astea a îmbătrânit, iar ele au rămas în urma lui … Dovadă… Atât de mult l-au iubit Pământul şi Cerul, încât l-au chemat când la unul, când la altul, ca nişte PĂRINŢI!”

masa-tacerii cu sursa

 

Pentru copilul călător, omul despre care îi vorbeam cu atâta bucurie și mândrie, nu era relevant, contau numai mâinile lui speciale, care au făcut să reziste în timp asemenea minuni…doar pentru noi, românii… Explicațiile lui Petru au continuat: „Pe alții nu i-a iubit Dumnezeu la fel de mult, că nu au asemenea porți și mese și coloane spre cer…”  Tocmai de aceea, nimic din ce a urmat în drumul nostru nu avea să-l mai impresioneze atât de mult…Vorbea la nesfârșit de dorința lui Brancusi de a urca la cer… Ce persoană specială…Pentru un puști de nici patru ani! Traseul nostru a străbătut cam tot județul – de la peșteri, la schituri și mânăstiri, luând cu noi amintiri unice și obiceiuri pierdute în umbra timpurilor bătrânilor noştri bunici si străbunici.

4

Am trecut prin Govora cu clădirile ei odinioară elegante, acum prăfuite și desconsiderate…Din păcate, multe din aceste obiective și-au pierdut farmecul și misterul dat de vârstă lor remarcabilă, atunci când oamenii le-au calcat pragul…

5

Apoi MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN… Un trunchi de copac, parcă ireal de bătrân,sculptat cu atâta pricepere umană si cu mult ajutor Divin!  Totul s-a năruit însă când în urma ta vine o cohortă de mici cerşători cu mâinile întinse… Senzaţia de înalţare a dispărut brusc, aruncându-te din înalţimea la care te ridică spiritul, într-o nimicnicie şi mizerie umană, mai scârboase ca orice mâl dintr-o mlaştină…

arnota 5 cu sursa

Omul sfințește locul, dar tot el se pricepe cel mai bine să-l destrăme în mii și mii de particule, aruncându-le nepăsător în praful drumului, pe care merge fără scop și fără sens… Păream ciudați, când ne-am oprit, int-o zi înfierbântată de vară, “prin sate uitate de lume, din Gorj, unde la fântâni, oamenii puneau multe cruci de lemn. Întrebând o bătrână, care este semnificația, aceasta ne-a răspuns cu înțelepciunea, specifică vârstei –

“Ca să nu-i uităm niciodată pe cei dragi și ca să le mai dăm, din când în când, pomană, o cana cu apă… Așa, la cimitir, poate uităm să trecem, că suntem și noi OAMENI!”

(SURSA: Mihaela Popescu, CASA CU ÎNGERI, Cap. 8 | “Mi-ai zâmbit, Ingere?”)

cruci 1 cu sursa

Oameni ciudați pierduți din alte timpuri. Veșnic căutători de CEVA și veșnic călători pe cărări neumblate…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s