ŢARA PAȘILOR PIERDUȚI. GHIDUL COPILULUI CĂLĂTOR

ŢARA PAȘILOR PIERDUȚI. GHIDUL COPILULUI CĂLĂTOR | PARTEA II

LEPŞA. TÂRGU-SECUIESC. (jud. Vrancea)

LOCUL TĂCERII.

2013

Când îți amintești de vacanțe, de concedii, de plimbări, o faci cu nostalgie, cu drag…”Ce frumos a fost!” Ți s-a întâmplat vreodată să simți o apăsare în suflet când  revezi anumite imagini? Noi am trăit din păcate și o astfel de experiență. Da. În “TARA PAȘILOR PIERDUȚI”. Rememorararea acelui moment mă face, şi acum, să-mi încep mecanic frazele cu un veșnic “NU ȘTIU”.

***

Călătorul nostru crescuse. Se pregătea din nou de drum…Totul era altfel. Băiatul își ducea singur, cu mândrie, rucsacul în spate… Renunțasem, în sfârșit, la mult străbătutul drum spre Valea Prahovei, în favoarea unei zone necunoscute, chiar sălbatice si nespus de frumoase – Lepşa (jud. Vrancea). Intrarea în localitate a fost una “solemnă”. O ploaie rapidă de vară și un curcubeu rupt din tabloul unui pictor maestru în tonuri diafane… Ne-am oprit, preț de o zi, la o pensiune unde Petru a crezut că s-a cazat vreo ceată de pirați- luându-se după steagul arborat la poartă… Dornici să explorăm împrejurimile, ne lovim de drumuri supuse unei veșnice reabilitări …Încercăm să ne forțăm norocul. Zadarnic însă!,Așa că ne-am hotărât să trecem munții!

Destinația: Targu Secuiesc!

Palpitant! Am avut parte de multe emoții date de zonele parțial astfaltate… Împrejurimile însă iți răpeau asemeni nălucilor privirea… Frumoasă ţară! Parcă prea frumoasă, pentru cât merităm noi! Într-un final ajungem… Case vechi cu stucaturi atinse de aripa necruțătoare a timpului… Un aer de burg aparte, foarte rafinat. Superb! Arhitectura ne-a cucerit pe loc! Atât!

Restul TĂCERE!

Ne-am intersectat întâmplător privirile cu cele ale unor bătrâni așezați la soare pe-o bancă. Am simțit atunci că mă izbesc cu violență de-un zid. Am zis că mi se pare. Am tăcut. Tot ce ținea de turiștii proaspăt veniți în localitate era atent “monitorizat”. N-am scapăt nici noi – începând cu numărul mașinii, continuând cu mișcările noastre, iar, la urmă, cu vrabia gureșă, care tocmai cobora cu alai în spatele nostrum! Am tăcut! Petru alerga după jucării… Oprirea –  la un chioșc  Începe negocierea… După minute în șir de încercări de a ne convinge  să-i luăm pistolul cu apă mult dorit…vine adevărată surpriză…

Tăcere!

Vânzătorul părea mut. Îi explicăm într-un final prin semne ce vrem. Tot la fel ne răspunde indiferent și rece că nu înțelege ce îi cerem. Ochii lui Petru, plini de lacrimi, fixau tot mai mult jucăria dorită…

Tăcere!

Într-un final, omul începe să ne vorbească pe limba lui! Micul călător izbucnește în plâns… ”Nu mai sunt în ţara mea? Ce se întâmplă?” Vânzătorul se încruntă ușor… Avea în faţă un biet copil! Auzea doar plânsetul lui!

În “TARA PAȘILOR PIERDUȚI”….

Plătim și plecăm, în speranță că vom avea o zi mai liniștită… Ajungem în fata unei librarii. Pașii micului călător se îndreaptă ferm spre niște cărți de povești…

Tăcere!

Nimic în română… Nici vreo persoană prietenoasă, care să îi explice situaţia bietului pui de român… Doar două vânzătoare refugiate într-un colt, privind alene spre noi! Încercăm să ne luăm revanșă fată de Petru   într-o cofetărie, unde, în sfârșit, auzim ce-i drept destul de stricat, dar măcar efortul l-am apreciat, un stingher:”Bună ziua!” Am primit cu bucurie zâmbetul larg al uni doamne grăsuțe, extrem de primitoare! Mană cerească pentru oaspeți atât de mici! Relaxare! Cu prăjituri delicioase!

***

„Steagul cu trei culori…al nostru … nu e nicăieri…De ce?” „Așa!” a căzut că lama unui topor în trunchiul copacului căruia i-a venit sorocul! „De ce?” „Așa… ca noi să învățăm astăzi, alături de tine, o lecție de tolerantă!Cândva poate vei înțelege…Poate…” Am coborât privirea în pământ și ne-am pus mână căuș pe glasul sufletului, care urla în noi… Poate vom înțelege vreodată… că avem în faţă un copil care plânge … că nimeni nu-i vorbește, când el vrea o simplă jucărie! Poate.

NU ŞTIU!

***

Ghidul micului călător prin TARA PAȘILOR PIERDUȚI este însoțit mereu de fotografii… De aceasta dată însă ceva m-a oprit și m-a făcut să las imaginile deoparte, ca să putem asculta, cu mai multă atenție, CUVÂNTUL…

Aș pune o singură poză…

poza cruceRestul…Tăcere!

NU ŞTIU!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;ŢARA PAȘILOR PIERDUȚI. GHIDUL COPILULUI CĂLĂTOR&8221;

  1. e dureros,existau si pe vremuri situatii din acestea mai ales in harghita,dar am patit faze asemanatoare in targu mures,cluj,mai putin aici in vest unde oamenii sunt mai amestecati si eventualele momente erau innabusite.
    eu cred ca cel mai mare rau l-au facut politicienii dupa revolutie,care din pacate au gasit oameni care sa-i urmeze.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s