PARADOXUL FERICIRII.

PARADOXUL FERICIRII.

Fiecare dintre noi avem sentimente. Unice în felul lor. La fel ca stropii unei ploi grăbite de vară. Fiecare este liber să se manifeste în felul lui. Unic și necondiționat. Atât! În viața asta poți să alegi singur și sincer ce lași să-ți invadeze sufletul și ce dai deoparte. Fiecare dintre noi avem ascunsă în interiorul cel mai personal, dacă mă pot exprima așa și, iată că pot, O CASĂ CU ÎNGERI numai a noastră… M-am convins pe deplin. Nu ne mai rămâne decât să lăsăm o fereastră deschisă…Atât!

CASA CU ÎNGERI! Cine a răsfoit neinsemnata mea cronică de familie, a ținut să-mi mărturisească un lucru – “m-ai făcut să plâng” … privindu-mă redundant cu ochii plini de lacrimi. CASA CU ÎNGERI înseamnă eu și tu, înseamnă oricine, înseamnă o înșiruire de clipe, de secunde și ore și ani, înseamnă viața noastră. CASA CU ÎNGERI se vrea un exercițiu de sinceritate zilnică, un foc care să ne transforme în  fiecare moment din cenușă neputinței noastre în păsările cu aripi imense, cu zborul mereu spre înaltul cerului și niciodată în jos. CASA CU ÎNGERI reprezintă urcușul… o scară făcută special pentru pașii fiecăruia dintre noi. Recunosc. De fiecare dată când îi citesc lui Petru din carte și mie îmi dau lacrimile. Apar din senin. Te invadeaza. Îți îngreunează vocea. Mă abțin totuşi să nu plâng, dar tare aș face-o!

Iată PARADOXUL FERICIRII!

Plângi cu drag și dor anii, care s-au scurs mult prea ușor, mult prea repede… Cred că este cel mai sincer mod în care ne arătăm FERICIREA. Plângând! Dar ne ascundem de ceilalți, ne ascundem de noi… Noi suntem adulții, cei ce plângem cu privirea pierdută în timp… Ei, copiii simt altfel… De câte ori ascultă rândurile scrise pentru el și fratele lui, Petru râde…”De ce râzi?! E prea amuzant? Nu este bine scris?” Continuă să râdă… Într-un final primesc răspunsul mult așteptat: “ Râd așa…de FERICIRE, sunt emoționat! Nu știu ce am…Râd!” Îmi simt din nou ochii în lacrimi și mă pierd în sinceritatea zâmbetului său de copil…Parcă am în fată o oglindă în care să mă privesc iarăși și iarăși pe mine, ACUM și ATUNCI…

Lacrimi și zâmbete! Două noțiuni care se resping reciproc, dar care se contopesc mereu când ne gândim la FERICIRE și la PARADOXUL ei.

Aș vrea să vă provoc! Încercați să vă priviți cu sinceritate … să deschideți și voi un oblon al CASEI voastre CU ÎNGERI… Puneți gândurile voastre aici… Orice…Condiția este să fiți sinceri… Au făcut-o deja o parte din oamenii dragi mie … Veți vedea în carte cine anume…Ce ziceți încercați și voi? ADULŢI sau COPII? Lacrimi sau zâmbete? Vă aștept cu drag să facem împreună acest test.

PARADOXUL FERICIRII…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s